Asteptari

Joi, 24 Martie 2011 07:59

Nu... nu este vorba de asteptarea in sine... de timp ci despre ceea ce se asteapta cei din jur de la noi...unii ne privesc ca pe simpli oameni, ne vad drept o umbra printre umbre, altii un sprijin, o manta pentru ploaie... iar altii vad mai mult decat noi insine...ne considera a face parte din categoria celor ce au curaj peste limita, categoria celor ce sunt in stare sa faca absolut orice isi propun, chiar sa mute muntii din loc daca ar vrea...iar cand te vad vulnerabil si nehotarat, simt nevoia sa iti arate ca reprezinti mai mult, ca trebuie doar sa te reinventezi, sa iesi din mediul in care te-ai obisnuit si sa faci acel ceva ce iti poate schimba existenta radical...

Ideea principala este insa ceea ce vrem noi, ceea ce credem noi ca suntem in stare sa facem... si cat putem sa ii credem pe cei care cred in noi...

Sunt cateva persoane in jurul meu care mi-au acordat increderea totala, care cred cu tarie ca sunt capabila de atat de multe incat nu pot sa nu ma intreb daca intradevar asa este... nu pot spune ca fac parte din categoria celor ce se cred invincibili, a celor care au atata incredere in ei incat numai acest simplu fapt ii face sa para mult mai mult decat sunt... din contra... ma consider un om printre oameni, un om simplu care are o gramada de vise, un om care isi doreste lucruri normale.... poate asta este si motivul pentru care nu m-am gandit pana acum sa schimb atatea si atatea, poate este si motivul pentru care deciziile radicale le-am lasat putin deoparte si am preferat sa raman intr-o zona de confort necrezand ca sunt in stare sa depasesc anumite obstacole...

Mi-a fost teama de esec si penibil toata viata si am preferat sa nu imi asum riscuri prostesti, am preferat sa vad dincolo de material si sa nu tind spre multe ce mi-am dorit insa le-am pus cumva intr-un sertat in fisierul: "as vrea dar poate e prea mult pentru mine"... cu alte cuvinte cred ca mi-a lipsit curajul pe care l-au vazut multi in mine... si prin asta am simtit ca am dezamagit cateva persoane care ma cred altfel, care au incredere in fortele mele mai mult decat mine...

Asteptari sunt multe insa cumva, de data asta simt ca le pot face fata cu succes, ca pot sa imi scot dorintele din fisie si sa lupt pentru ele pana la final... sa le vad mutate acolo unde le este locul... in folder-ul "indeplinit"....
Sunt doar trei lucruri de care insa depind atatea si atatea... parca intreaga existenta imi atarna de ele...tocmai asta este si motivul pentru care le-am tot amanat... mi-a fost teama de ele si de ceea ce ar putea reprezenta, mi-a fost cumva teama ca nu le pot duce la bun sfarsit si astfel chiar si asteptarile mele de la mine s-ar duce undeva pe apa sambetei si nu as mai fi nici macar ceea ce sunt acum... sa nu mai vorbim de ceea ce imi doresc sa fiu...
Schimbarile majore sunt si asteptarile celor ce imi cunosc sufletul, ale celor ce vad in mine ceea ce ar fi trebuit sa vad si eu cu multa vreme in urma... ducandu-le la bun sfarsit parca, intr-un fel imi pot lua revansa in fata lor si nu i-as mai dezamagi... i-as vedea zambind si spunandu-mi: "ti-am spus eu ca nu trebuia sa iti fie teama!" "ti-am spus eu ca teama nu isi avea locul aici!" sau "trebuie s-o faci cu multa vreme inainte!" ... si nu as putea decat sa le zambesc si sa imi dau seama cat de puternic poti fi atunci cand cei din jur vad in tine mai mult decat vezi tu...

Si mai mult decat orice, unul din acele vise l-ar determina pe cel in jurul caruia se invart multe aspecte ale vietii mele sa imi spuna ca acum, intr-un final i-am demonstrat ca visele lui in privinta mea nu au fost in van, ca asteptarile lui de la mine nu au fost simple idei legate de persoana mea ci lucruri concrete de care stia ca sunt in stare...

Pana la urma noi avem asteptari de la noi si de la cei din jur... noi nu trebuie sa dezamagim si nici ei... pana la urma tot ceea ce este absolut necesar este curajul de a schimba chiar si viziunea asupra unor aspecte importante de care suntem siguri ca reprezinta ceea ce ar trebui sa fim si nu doar ceea ce suntem... curajul de a nu ne fi teama de necunoscut, de a lua decizii care pot influenta atat de mult chiar si sufletul nu numai ceea ce se vede....

Viata nu este decat o piesa de teatru in care unii actori joaca magistral iar altii raman la un stadiu mediocru, nu isi depasi conditia pentru ca nu au curajul sa o faca... depinde de noi si numai de noi sa ne interpretam rolul asa cum credem ca putem... sa primim aplauze la scena deschisa sau sa privim dezamagiti cum spectatorii pleaca unul cate unul pana cand la final... sala este goala si scaunele ne privesc incruntate....

Sursa: Alina Maria Barac

foto: playbillsvspayingbills