Barbatii si insuratoarea

Miercuri, 02 Martie 2011 14:01

Subiect tabu insa in ultima vreme mi-au cam trecut niste aspecte pe langa urechi si nu ma pot abtine sa nu comentez... exista un moment in viata cand ne trezim intr-o dimineata si pur si simplu stim ce ne dorim... ne loveste ceva in somn, visam fara sa mai tinem minte ce...habar nu am...ideea e ca se intampla... tuturor li se pare absolut normal ca orice femeie de pe fata pamantului sa viseze sa se marite si sa faca un copil...ca asa e normal, ca asa e de cand lumea, ca asta este situatia... unele nu isi fac un scop in viata din acest moment dar viseaza in secret la rochia alba pe care au vazut-o cine stie pe unde si vor sa o poarte si ele, altele...le cunosc... vor sa se marite tocmai pentru ziua aceea si atat, altele sunt atat de setate pe ideea in sine de maritat incat alearga in stanga si in dreapta pentru a gasi masculul potrivit care sa le devina sot... si mai este si categoria femeilor care isi doresc cu ardoare un copil, ajung in punctul in care simt ca sunt pregatite, le bate ceasul biologic si refuza sa il faca fara sa se marite... una peste alta...pana la urma mai toate femeile vor sa traiasca fericite pana la adanci batraneti sau pana cand se poate alaturi de Mr Right... si daca la un moment dat obosesc sa il mai caute se multumesc cu cel care le este alaturi, cel care le face sa rada si care este in stare sa le ofere confortul sentimental de care au nevoie... adica acel el care este iremediabil indragostit de si este acolo pur si simplu, fara intrebari, fara explicatii, fara prejudecati... asta este ultima solutie a unei femei disperate care refuza sa mai creada ca jumatatea ei o sa apara... chiar si asa... la un moment dat se trezesc insa captive intr-o viata ce nu le prea apartine si incep sa se gandeasca din ce in ce mai mult la printul din poveste pe care si-l doreau inca din copilarie si asteptau sa vina sa le salveze si sa le duca in castelul lui...

Ei bine, la capitolul barbati treaba este simpla cat de cat... nu cred ca exista decat doua categorii: cei care vor sa se casatoreasca, isi doresc o familie, liniste si siguranta si cei care nu concep acest aspect in viata lor sub nicio forma si niciun aspect, cei care isi jura ca nu se vor casatori vreodata, ca vor fi vesnicii burlaci... ei sunt cei care apar la toate petrecerile insotiti de fiecare data de alta femeie, cei care intotdeauna sunt atrasi de copile cu neuronii in vacanta care mai au mult de mers pana in ziua in care le va lovi ideea de maritis...

Problema este ca fiecare dintre acestia, fie ca sunt familistii convinsi, fie ca sunt vesnicii burlaci au inceput sa se fereasca de femeile trecute de o anumita varsta... de ce? nimic mai simplu... o femeie de 30 sau ceva in plus care este singura ... bate la ochi... e clar ca are un defect major, ca e nebuna, sarita de pe fix sau cine stie ce psihopata in care zace un mic criminal in serie... sau se sperie la gandul ca respectiva este mult prea concentrata pe ideea de a-si gasi un sot iar ei isi vor pierde libertatea mult dorita...

Inceputurile unei relatii sunt mult prea dificile dupa ce schimbi prefixul spre trei... si mai ales daca intamplator dai peste un personaj ceva mai tanar... ala clar se sperie si fuge manacand pamantul numai la gandul ca stimata domnisoara ii va suci capul... incep sa aiba cosmaruri la gandul ca o sa fie legati in lanturi si tarati la insuratoare ca si cum tocmai au fost condamnati la moarte...

Au fost momente cand un el m-a cerut... prima data a fost prea devreme pentru mine si oricum nu m-as fi vazut o viata alaturi de personajul respectiv, a doua oara am inceput sa rad cu gura pana la urechi numai de ideea in sine, mai ales ca nici macar nu exista mai mult decat o prietenie intre mine si respectivul... si in fine...ultima oara am reusit sa spun da... pana cu o luna inainte de nunta cand mi-am dat seama ca ar fi fost cea mai mare greseala a vietii mele... cat despre cei care mi-as fi dorit sa ma ceara... nu m-am gandit niciodata la acest aspect... sau m-am gandit si nu imi mai aduc aminte...

Intotdeauna am spus ca nu mi-am facut un scop in viata din a ma marita si totusi... chiar si asa... am gasit o sala incredibila, o rochie exact asa cum imi imaginam si chiar o Biserica absolut magica... si cu asta cred ca am spus tot... desi nu ne trece prin cap faptul ca intr-o buna zi ne vom aseza la casa noastra si vom avea o familie... pana la urma tot visam la asta... si tot ne dorim sa se intample... iar daca el apare exact in momentul in care constientizam asta...trebuie sa ne jucam cartile pana la capat...



Dar, astea suntem noi, femeile...
Ieri imi povestea cineva de o cunostinta... sunt de 7 ani impreuna si el tocmai s-a lovit la cap si a realizat ca nu vrea sa se insoare niciodata, ca prefera sa se desparta de femeia pe care o iubeste numai pentru ca ea vrea sa se marite... astfel de cazuri aud din ce in ce mai des si realizez ca nu poti sa cunosti un om in totalitate nici dupa o viata ....

Noi ne decidem sa ne rupem de camin, de confortul din casa mamei pentru a lua viata in piept, pentru a ne maturiza, poate uneori mai devreme decat trebuie... ei... ei prefera sa locuiasca la mama unde e mancarea calda si rufele sunt spalate si calcate pana cand isi gasesc femeia ce seamana cu cea care le-a dat viata si care este in stare sa nu ii cicaleasca in legatura cu ... de fapt, in legatura cu nimic... sa ii lase in pace si sa le dea senzatia ca sunt maturi si ca detin controlul in tot ceea ce fac....sa ii lase liberi sa faca ce isi doresc, sa nu ii intrebe nici macar daca au dus gunoiul... barbatii din ziua de azi parca simt din ce in ce mai mult sa fie "baiatul lui mama".... la nesfarsit....



Sursa: Alina Maria Barac

Foto: library.thinquest