De ce plangem....

Marţi, 22 Iunie 2010 08:11

De fiecare data cand sunt obosita plang, daca cineva apropiat ma critica..plang... daca sunt fericita peste masura...plang.... daca nu imi iese ceva...plang... stau si ma intreb de ce intotdeauna lacrimile sunt menite sa calmeze...toate emotiile sunt exprimate prin intermediul lor...niste picuri prelinsi pe obraz ...si totusi inseamna atat de mult si au intotdeauna un efect miraculos...
Am un coleg la care tine enorm si de fiecare data cand este binedispus glumeste pe seama mea si imi spune mereu ca am 2 ani de plang asa mult... ce e atat de greu de inteles? Fiecare se exteriorizeaza in propriu-i fel...eu plang si apoi rad... si iar plang si iar rad... de multe ori ma gandesc ca trairile mele sunt mult prea intense in tot ceea ce fac... dar... asta sunt...si nu ma pot schimba...sincer...nici nu vreau sa ma schimb...de ce sa nu ma exteriorizez? de ce sa fiu trista in suflet si sa rad pe afara? sau de ce sa fiu fericita si inima sa imi tresalte iar pe fata mea sa citesti ... nimic... nu am cum...
Am fost la un moment dat la un control la ochi sa imi schimb ochelarii... medicul imi spunea ca am nevoie de lacrimi artificiale pentru ca ochii mei se usuca din cauza faptului ca stau foarte mult timp in fata calculatorului... m-a umflat rasul... si ce ras.... pai la cat de mult plang eu...asa ceva nu ar trebui sa existe... cand le-am povestit fetelor s-au amuzat mai rau ca mine... si ele au spus acelasi lucru: hai femeie lasa-ne... nu exista asa ceva... pai tu plangi non stop...
Nu sunt o plangacioasa si nici exagerat de sensibila insa consider ca este singura modalitate de calmare, de revenire la o stare normala... si asta sunt... si nici nu ma schimb pentru nimeni si nimic....
Pana la urma nu cred ca exista om care sa nu fi plans macar o singura data in viata... lacrimile fac minuni... ati observat?



Sursa: Alina Maria Barac

Foto: eulirics