Dilema...

Miercuri, 10 Martie 2010 00:13

As incepe cu fata aia de "Ganditorul de la Hamangia"....maine, adica azi de fapt ca e deja marti de ceva vreme sunt nevoita sa dau nas in nas cu o persoana...cel cu prima intalnire care nu a fost asa de rea dar care, tocmai din cauza asta probabil, nu s-a mai concretizat in nimic...mai pe scurt nu mai stiu nimic de el de la prima si ultima intalnire de acum doua saptamani...asa, el e...cel despre care spuneam ca este modelul tipic de luat si prezentat la parinti ca viitor sot....as putea spune ca avem deaface mai pe seara cu un conflict de interese... ne vedem la locul meu de munca unde trebuie sa fac pe angajatul model si sa zambesc frumos, sa ma comport ca o lady si sa ma prefac ca totul este absolut minunat...desi, sincer, l-as cam lua la bani marunti...imi trec acum prin minte un set de intrebari pe care i le-as pune...chiar as vrea sa stiu de ce atunci cand poti fi tu asa cum esti si ai senzatia ca totul merge de la sine si nu ai parte de momentele penibile ale unei prime intalniri, atunci, de fapt, e clar ca totul merge prost...nu mai inghit de ceva vreme chestia aia cu serviciul si cat de ocupat a fost in ultima vreme si cat de mult si-ar fi dorit sa ma poata suna si sa ne vedem...bleah...bollox...vrajeala...asa ca in momentul in care as auzi o explicatie de genul, replica este deja celebra in randul celor apropiati: iti ia 30 de secunde sa dai un mesaj si 1 minut sa dai un telefon in care sa precizezi scurt ca nu ai timp; mai apare aici o treaba...poate nici nu a avut intentia sa ma mai caute si totul a fost in mintea mea...de aici insa, apare o problema: ce-am facut? ... stiu...am fost distanta, nu i-am dat niciun semnal cu privire la o eventuala alta intalnire sau la faptul ca as fi atrasa de el intr-un fel...dar, de cealalta parte nici el nu mi-a dat senzatia asta...a fost o prima intalnire care a semanat mai mult cu o revedere intre doi prieteni care nu s-au vazut de ceva vreme si au stat la o cafea prelungita 3 ore sa recupereze timpul pierdut....daca as sti ce gandeste ar fi bine caci nu m-as mai framanta cu privire la comportamentul meu din aceasta seara si nu ar mai trebui sa imi impun sa fac pe angajatul model cand, de fapt, in mintea mea se plimba un intreg arsenal de intrebari care nu isi gasesc raspunsul!!!! - si, da, ce mult mi-as dori sa il stiu...as dormi linistita probabil....
Hhhhmmm .... n-as putea spune ca ma deranjeaza ideea in sine ca nu am mai discutat de atunci sau ca nu ne-am mai vazut...nop...un singur lucru imi da batai de cap...cam ce e in mintea lui si cam ce l-a determinat sa renunte la a doua intalnire...cand am coborat din masina ne-am pupat protocolar pe obraz si mi-a replicat: "Mi-a facut o placere deosebita! Ne auzim la un telefon sa ne stabilim!" - "OK!" si asta a fost....mda, probabil aici apare mesajul acela ascuns si interpretat de psihologi...de fapt a vrut sa spuna ca s-a plictisit teribil si ca poate la un moment dat ne mai intalnim accidental....ce frumos si sincer ar fi fost sa spuna asta de la bun inceput ... De ce se cramponeaza barbatii pe fraze din astea protocolare si simt nevoia sa iti lase speranta ca totul merge ca pe roate? Ma depaseste complet...chiar nu au curajul sa rosteasca o fraza sincera? Eu stiu ca ei se maturizeaza mai greu decat femeile insa ma asteptam ca dupa 30 de ani macar sa inceteze sa mai fie atat de copii....parca se vad in fata mamei nevoiti sa recunoasca faptul ca au stricat o jucarie de teama sa nu fie pedepsiti....
Domnilor (sau mai bine zis, baieti) nu va cramponati atat pe ideea ca raniti sentimentele unei femei...sincer, nu puteti gandi putin mai in perspectiva? Mai bine mai devreme decat mai tarziu!!!!!! Tare mult mi-as dori sa intalnesc un barbat care sa fie sincer si sa nu se mai ascunda undeva pe dupa fusta mamei doar pentru ca nu ii place ceva sau pentru ca are vaga senzatie ca lucrurile se rezolva de la sine!!! Da, stiu...nu exista!!!
Pana una, alta...tot ma gandesc la seara asta si la ce si cum voi spune...
Da, chiar daca ninge afara stiu cu ce sa ma imbrac, stiu ce parfum sa port si am deja o idee asupra unui machiaj simplu care sa evidentieze ochii....bine, pana plec la munca o sa mai modific ceva la imbracaminte de vreo 5 ori dar, eu ce fac? Eu ce o sa spun? Sau ar fi mai bine sa ocolesc orice situatie face to face si sa imi gasesc ceva de lucru?
Am o dilema....

Sursa: Alina Maria Barac

Foto: highheels.com