E bine sa nu fie rau

Marţi, 22 Februarie 2011 14:21

In mod normal ar fi trebuit sa sar in sus de fericire... unul din visele mele este pe cale sa se implineasca... de fapt este chiar implinit...este totul aranjat si 5 zile ma voi afla in orasul meu de suflet... acel oras la care visez de vreo 8 ani daca nu mai mult... acel oras ce imi face inima sa tresalte numai cand ii pronunt numele... ma gandesc inca de pe acum la peisajele minunate, la magnificele cladiri incarcate de istorie pe care le voi savura, la mirosul acela de caramida pe care il voi adulmeca pana ce imi va patrunde in vene... parca sunt un drogat caruia i s-a promis mai mult decat doza zilnica si viseaza nebuna asteptand sa primeasca acel ceva...

Chiar si asa... constat ca nu poti fi niciodata fericit pe deplin, ca intotdeauna trebuie sa existe ceva care sa iti diminueze starea de euforie in care te afli... uneori sa o diminueze atat de mult incat parca nu o mai simti deloc... ma bucur prea putin cu toate ca mi-am dorit aceasta calatorie atat de mult...

Mi-au trecut prin minte un infinit de lucruri pe care ar trebui sa le fac si mi-am facut un infinit de planuri mai ales ca o sa o vad pe scumpa mea Veve de care imi este atat de dor... abia astept sa ii aud rasul si sa ii vad zambetul acela ce ma trezea dimineata cand eram chiauna de somn, sa ma puna sa ii citesc ceea ce scriu inainte sa postez si sa imi tipe in creier: "Cine mi-a facut rost de tine?!" de fiecare data cand ii povestesc cate ceva... nu stiu cate voi apuca sa fac din toate nebuniile astea.... stiu doar ca voi fi langa ea si sper ca atunci sa dispara ca prin minune totul!

Si daca sunt norocoasa... o sa apara in peisaj si scumpul meu prieten, londonezul meu pe care nu l-am vazut de atata timp si caruia am atatea si atatea sa ii spun...

Dar... sunt doar planuri si nu ma pot bucura nici macar de ele pe deplin... mi-as dori sa am acea baghetuta magica ce functioneaza pentru london guy de fiecare data... mi-as dori sa o am si pentru mine si sa fac cumva o mica minune astfel incat sa stiu ca de maine totul va fi asa cum trebuie sa fie...

Am citit azi undeva ca intelegerea vine din iubire... ca am putea crede ca avem nevoie sa intelegem omul de langa noi pentru a-l iubi. Adevarul este ca trebuie sa il iubim ca sa il putem intelege....chiar si asa... uneori traim cu senzatia ca rabdarea si intelegerea au limitele lor... ca pana la urma totul se duce pe apa sambetei printr-un singur cuvant, printr-un singur gest...

Ma gandesc acum de cate ori am spus in ultima vreme: "e de ajuns!" si ... pana la urma tot de atatea ori plus una m-am intors de la decizia asta si am luat-o de la capat... si totusi... cat putem sa o luam de la inceput? cat poti sa astepti? cat poti sa intelegi? sau...pana cand?

Nu pot spune ca nu e bine ceva anume ... dar... nici ca totul e bine... este un amalgam de sentimente contradictorii... de fericire cu tristete... atatea si atatea stranse intr-o singura fiinta... uneori cred ca exista ceva ce ma poate face sa scap de ele... alteori ma gandesc ca nu toti sunt facuti sa tipe intregii lumi ceea ce simt, sa isi descrie si masa de pranz in fata tuturor ca si cum ar fi ceva absolut normal... unii sunt introvertiti si oricat ai incerca sa afli ce este in mintea lor ... nu reusesti... sunt ca o stanca.... nu poti sa ii citesti si asta te da peste cap... cumva iti intoarce lumea pe dos si te gandesti cum de ai ajuns asa, cum de faci atatea eforturi si nici macar nu stii pentru ce anume, nici macar nu stii daca se merita sau nu... mda... aici apare nebunia mea cu punct si virgula... sa stiu eu tot, sa fiu cu un pas inainte si sa controlez absolut fiecare detaliu!

Ei bine... de data asta nu stiu nimic... ba da... stiu ce a fost, stiu ce este acum si cam atat... este o incertitudine cu care nu sunt obisnuita si habar nu am cum sa-i fac fata! Ma deruteaza total si cumva parca nu ma pot concentra asupra altor aspecte...unele chiar importante... fac totul in virtutea inertiei, cu gandul undeva, departe la ceea ce mi-as dori sa fie si nu am nici cea mai mica idee daca poate exista...



Sursa: Alina Maria Barac

Foto: tripadvisory