Eat, pray, love

Sâmbătă, 02 Iulie 2011 13:04

... sau alearga, bea si comunica!
Dupa aproape trei saptamani de visat si relaxat in orasul sufletului meu am ajuns si la capitolul cautat de job-uri. De trei zile alerg in stanga si in dreapta cu CV-uri in mana ce n-am alergat in toti cei 31 de ani de cand m-a facut mama! Habar nu aveam cum e treaba asta avand in vedere ca in tara, niciodata nu am stat sa imi caut un loc de munca. In locul in care am trait atatia ani mi-am gasit cumva pasiunea in media unde am invatat sa cred ca in viata totul depinde sa iti gasesti postul care ti se potriveste ca o manusa, sa iti gasesti acel loc unde sa muncesti de drag, sa pleci dimineata de acasa cu gandul ca acolo iti gasesti prietenii alaturi de care iti bei cafeaua si incepi o zi de munca plina de zambete, sa iti continui programul intr-un amalgam de stres si nebunie in care nu stii niciodata ce se intampla de la un minut la altul da' pai de la o zi la alta!

Astazi am fost chemata la un interviu sa fac reclama la un magazin! Mai mai sa ma apuce rasul intr-un mod isteric avand in vedere ca niciodata nu m-am gandit ca voi ajunge in postura asta! Am alergat in toata Londra de la Agentie la Studio sa imi fac poze, sa ma joc cu aparatul foto si sa ma socializez cu un fotogaf fost manechin si fotomodel... costumatii peste costumatii, atitudine, zambete, postura sexy, serioasa, pasionala, nebuna, speriata si tot asa pana cand aveam senzatia ca tot ce imi doresc este o gura de cola sa pot sa respir si sa traiesc din nou!

Dupa cateva ore de o astfel de nebunie a trebuit sa ma intorc la agentie. Dupa alte discutii mi s-a oferit un job pentru week-end. Deci, primii mei bani castigati in Londra. Oricati ar fi ma simt de parca asist la o premiera.

Dupa atatea si atatea ore abia asteptam sa ajung acasa. Visam la un dus fierbinte, la patul meu confortabil, la o tigara linistita si la aerul care avea sa ma invaluie in momentele ce urmau.

Dupa lupte seculare, in sfarsit m-am gasit acolo unde imi doream. Mi-am deschis laptop-ul. Am ascultat melodia ce m-a obsedat intreaga zi si mi-am verificat mail-ul. Aveam un mesaj de la londonezul meu. Amuzant, ca de obicei si cu acel substrat ce m-a atras dintotdeauna. Mi-a smuls un zambet nebun si abia asteptam sa ii raspund desi stiam ca randurile mele vor fi citite nu azi si nici maine... ci abia dupa doua zile. Nu conta asta sub niciun aspect.

Abia dupa ce am scris ce am scris, gandul mi-a sarit la un film pe care l-am vazut in urma cu cateva luni: Eat, pray, love!

I-am gatit lui Veve caci imi place sa o rasfat, am inceput sa ma rog in sinea mea ca lucrurile sa ajunga exact acolo unde imi doresc sa ajunga si apoi... mesajul primit, chiar daca nu era unul romantic si mai degraba amuzant. Chiar si asa era de la cine imi doream sa fie asa ca poate echivala cu al treilea lucru de facut in viata si anume sa iubesti!

Intotdeauna exista nevoia disperata de echilibru in viata fiecaruia! Cum nu le putem avea pe toate, trebuie macar cate ceva din fiecare sau, eventual sa fie una sau alta complete! Atunci cand nu exista nici partea materiala, nici partea sentimentala si nici altceva, ajungi sa iti faci un anume bilant si iti dai seama ca oricand te poti trezi ca ai avut totul si nu mai ai nimic sau invers!

Totul consta in optimistul fiecaruia, in dorinta de a reusi, in speranta ca ceea ce visezi poate deveni realitate intr-o fractiune de secunda atata timp cat esti in stare sa iti doresti din tot sufletul acel ceva ce iti defineste intreaga existenta!

Nu stim niciodata unde ne poate duce viata, nu stim niciodata ce se intampla dupa colt, daca gasim paradisul sau infernul... tot ce trebuie sa facem este sa cautam in adancul sufletului nostru speranta caci ea moare ultima, acel licar nebun ce ne da curajul de a merge catre ceea ce unii nici macar nu pot vedea in cele mai frumoase vise!

Chiar daca am alergat trei zile si mai am inca alte trei pana cand ma voi hotari exact ce o sa prestez, nu imi fac niciun fel de probleme existentiale pe aceasta tema. Daca as fi fost in tara cred ca m-ar fi apucat depresia de o suta de ori pana acum si as fi innebunit de atatea ganduri. Aici in schimb zambesc in fiecare clipa si traiesc cu senzatia ca nimic nu ma poate impiedica sa ajung exact acolo unde imi doresc.

Cat despre iubire... hmmm.... incurcate sunt caile dragostei! Uneori te impiedica distanta, alteori timpul, cateodata situatii din care nu poti iesi si cine si cine mai stie cate... Cu toate astea, neconditionat este neconditionat! Sentimentele nu tin cont de imprejurari. Ele exista si nu ai ce face. Trebuie sa traiesti cu ele si sa profiti de fiecare clipa impreuna ca si cum ar fi ultima!

Pana la urma intreaga noastra existenta depinde ce clipele acestea rare si speciale cand te simti complet!




Sursa: Alina Maria Barac

Foto: allmoviephoto