Ego ...

Vineri, 02 Septembrie 2011 16:53

Am reusit sa imi iau liber azi intr-un final glorios... am dreptul la o zi pe care mi-o aleg. De data asta ceva insa s-a schimbat. Se pare ca nu va mai fi optiunea mea ci a sefului... by the way... cica este italian... hmmm... ma indoiesc dar ce sa zic... trebuie sa il cred pe cuvant. Se lauda cu natia lui si adauga faptul ca mama lui e din Croatia. In 3 saptamani n-am auzit un cuvant italian din gura lui... cred ca este o corcitura gen... masa a plecat la munca in Italia, a ramas gravida si uite asa s-a nascut specimenul asta...

Nu imi place sa spun ca urasc pe cineva insa de data asta sunt nevoita sa afirm sus si tare ca nutresc un astfel de sentiment pentru fenomenul asta numit om...

Orgoliul masculin depaseste orice limite...este ca vorba aia cu vulpea care nu ajunge la struguri. In momentul in care sunt refuzati vad negru in fata ochilor, brusc neuronii nu mai functioneaza si incep sa te vada ca pe o cantitate neglijabila oricat de mult muncesti sau oricat de inteligenta ai fi... este in firea lor proasta!!! Nu se pot abtine, nu stiu sa piarda, nu stiu sa accepte un refuz, nu au capacitatea mentala sa inteleaga faptul ca laudele in materie de sex nu atrag o femeie ci din contra....

Dar ce rost are sa mai continui sa discut despre o nulitate, despre o cantitate neglijabila ca asta? Sper sa schimb locul de munca cat mai curand astfel incat sa nu ii mai vad mutra aia handicapata...

Parca e mai bine acum... incep sa ma calmez... cand scriu ma descarc nervos, ma linistesc!

Se pare ca nici Anglia nu duce lipsa de astfel de ratati... dar ce mai conteaza? Cred ca iese si un lucru bun din asta, daca nu cumva mai multe... sa vedem ce si cum insa se anunta vremuri bune si interesante!

Asta inseamna ca am facut o pauza ceva mai lunga, de vreo cateva ore... mi-au adormit ideile odata cu mine. Mai nou cred ca am descoperit un nou hobby: somnul! Cum prind ceva timp liber... il fructific prin somn....

Nu stiu cat conteaza acest aspect in tema de azi dar simteam nevoia sa il mentionez.

EGO.... am observat in ultima vreme ca cel mai important lucru aici este sa inveti sa iti tii gura. Cel putin in anumite privinte. Cam greu pentru mine avand in vedere ca simt nevoia sa imi exprim punctul de vedere intotdeauna si ca tin neaparat sa mi se dea dreptate atunci cand este cazul.

Multi mi-au spus ca discriminarea este la loc de cinste in Anglia. Culmea este ca nu am simtit-o din partea englezilor ci am inceput sa o simt tocmai din partea unuia care nici macar nu stie ce natie este, sau mai bine spus caruia ii este rusine ca provine dintr-o tara mai putin dezvoltata chiar si decat Romania....

Am cunoscut cativa britanici si niciunul nu a schitat vreun gest auzind ca sunt din Romania, asa cum toata lumea afirma. Sunt chiar mult prea politicosi iar in momentul in care incepi sa discuti cu ei aspect ce ii intereseaza... stiu sa aprecieze conversatia si punctul de vedere al fiecaruia.

Parvenitii, cei care se dau englezi numai pentru ca traiesc aici de nu stiu cati ani... astia sunt cei care au senzatia ca le stiu pe toata cand de fapt nici macar nu au reusit sa invete engleza la nivelul cuvenit.

Stiu ca sunt pornita impotriva lor si sunt putin rautacioasa insa astia sunt oamenii pe care eu chiar nu ii suport. Niste specimene cu douazevi de fete care nu sunt in stare sa emita o parere despre nimic insa iti repeta constant ca ei au dreptate... Dumnezeu stie in ce privinta.....

Nimeni nu isi face probleme si nu se sperie de o femeie puternica si independenta, din contra... asta le place insa cand vine vorba de englezii contrafacuti... lucrurile stau ca acasa. Nu le convine! Ei sunt masculii, ei sunt cei ce conduc iar tu trebuie sa fi un simplu pion pe tabla lor de sah... din pacate aspectul asta nu este unul pe care eu sa il indragesc astfel ca lucrurile se complica pe parcurs... e clar! Trebuie sa imi gasesc un nou loc de munca!

Lupta dintre orgolii este destul de apriga si nu am energia necesara sa ma lupt cu morile de vant!

BTW... am zis eu ca iese si ceva bun din asta! Intr-una din zilele nebune de la munca, intr-unul din momentele in care seful meu se dadea cocos si facea pe interesantul in fata mea, domnul in cauza a simtit nevoia sa ma intrebe daca sunt ok si daca este necesar sa spuna ceva si sa ma apere. Mi-am luat pauza de masa si am inceput sa vorbim. Este englez de la mama lui. Imi place stilul lui si faptul ca politetea este la ea acasa! Vrea sa ma invite la cina si la film. Ce dragut. Poate ca o sa accept invitatia. Se intereseaza in fiecare zi sa vada daca sunt bine si daca am mai avut conflicte la locul de munca.... Dar povestea asta o lasam pentru alta ocazie. Poate dupa intalnire. Sa vedem si cum iese.


Sursa: Alina Maria Barac