Me happy...you?

Joi, 30 Decembrie 2010 12:19

Mi-e teama sa spun in gura mare insa ce pot sa fac...nu ma pot abtine! Asta sunt! Nu pot fi rezervata si daca nu ma agit, daca nu zambesc cu gura pana la urechi, daca nu ma comport ca un copil tembel si nu rad pana si cu ochii...nu sunt eu! Sunt semnele clare care ma dau de gol...dar, ce mai conteaza pana la urma?

E bine si nu ma gandesc la mai departe, sunt asemenea unui copil nebun ai carui neuroni alearga in stanga si in dreapta atingand cumva anumite circuite care iti creeaza o stare de beatitudine continua... Pana acum o ora ma gandeam cat de fericita sunt insa, pe de alta parte, o parte din mine este trista caci asa sunt eu si ma implic in orice nebunie... nu pot fi implinita total atata timp cat sunt in jurul meu oameni tristi, oameni care au sufletul gol si cauta in intuneric o raza de lumina, isi cauta speranta de mult pierduta, oameni care incearsa sa se regaseasca si au ajuns in punctul in care constata ca dupa zeci de ani de convietuire nu mai cunosc regulile vietii, nu mai cunosc alt mediu in afara casei si cumva s-au pierdut in propria existenta, oameni care stiu ce isi doresc dar nu cauta unde trebuie... stiu ca ar trebui sa fiu egoista si sa nu ma afecteze atat de mult, stiu ca cea mai importanta persoana din viata mea sunt eu insa cumva, toti reusesc sa ajunga in preajma mea atunci cand simt nevoia sa discute cu cineva....astfel, fericirea mea este intotdeauna impartita...sufletul prietenilor mei conteaza pentru mine si imi place sa stiu ca intr-un fel sau altul contribui intr-o mica masura la linistea lor interioara macar...

Ani de zile am fost inchisa si uitasem sa zambesc, uitasem sa simt si nu mai stiam ce inseamna sa pretuiesti ... am reusit cumva sa ma desprind de un astfel de mediu, am reusit sa ma reinventez si poate ca din asta a iesit si ceva bun... acel sentiment pe care il am pentru cei de langa mine, dorinta nebuna de a-i face sa se bucure de cele mai marunte lucruri, nevoia de a le oferi liniste si de a ajuta oricand, oricum...

Candva, un prieten drag imi spunea ca nu conteaza lucrurile materiale, ca cel mai important lucru in viata este sa fii sanatos si sa te bucuri de asta... erau vorbe pe care incercam sa le inteleg... problemele mele existentiale de la vremea respectiva ma impiedicau sa apreciez ceea ce am, ma impiedicau sa vad dincolo de anumite aspecte... Azi i-am spus ca in sfarsit am inteles... viata este atat de scurta... fiecare clipa este atat de pretioasa... amanuntele care ne determina zilnic sa ne ridicam din pat tristi si sa mergem pe drumul nostru cu capul in jos, ingandurati de ziua de maine... astea nu sunt decat niste prostii care ne mananca sufletul in fiecare clipa si ne determina sa ajungem o natie de oameni tristi care nu isi mai cunosc rolul cu adevarat... mi-ar placea sa pasesc pe aceeasi strada pe care pasesc in fiecare zi si sa vad recunostinta in ochii tuturor, acel licar ce apare numai atunci cand ne zambeste sufletul... care recunostinta? Aceea ca traim, aceea ca indiferent de suparari si necazuri suntem in viata, respiram si existam... suntem capabili sa vedem ceea ce orbii nu pot, sa auzim ceea ce surzii nu pot auzi, suntem capabili sa mergem si sa facem lucruri pe care cei fara maini sau fara picioare viseaza sa faca...

Puritatea sufletului este incomparabila si daca, cumva am reusi sa o conservam am observa cat de fericiti ar trebui sa fim in fiecare zi!

As incerca sa determin fiecare om in parte sa isi aloce macar cateva minute in fiecare zi numai pentru el... sa isi lase deoparte problemele, sa uite complet de ele... sa respire si sa zambeasca! Cine reuseste sa o faca este un om castigat!

Sunt fericita si fericirea nu poate fi masurata... mi-e teama si de umbra mea dar zambesc pentru ca fiecare clipa a existentei mele trebuie exploatata la maximum... Ma las in voia adierii vantului... las timpul sa isi spuna cuvantul desi este cel mai mare dusman al meu in aceasta clipa... nu ma mai gandesc decat la ACUM!

Pretentii sunt o infinitate insa le tin pentru mine... profit de ACUM si sunt fericita ca sunt fericita! Maine? Ce mai conteaza maine?

Si pentru asta as vrea sa luati in considerare scrisoarea unui geniu care si-a luat adio de la lume! Garcia Marquez spunea:

"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic...

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete.

Sunt pasajele mele preferate si mi-as dori sa stiu intr-o zi ca cineva le-a inteles si a invatat ceva...



Sursa: Alina Maria Barac

Foto: dailygab