O greseala...e o greseala...

Miercuri, 27 Octombrie 2010 14:39

Nici nu m-am gandit prea mult la treaba asta pana cand nu m-am trezit in fata faptului implinit facandu-mi mii si mii se ganduri care mai de care mai aiurit... cred ca din nou e de vina orgoliul zodiei mele care are un simt al proprietatii exagerat indiferent de implicarea intr-o relatie sau intr-un proiect sau orice alta activitate mai mult sau mai putin sociala...

Mereu am fost de parere ca sinceritatea este cel mai bun si cel mai sanatos aspect al unei relatii, sinceritatea si comunicarea...poate ca uneori e bine sa mai pastram anumite aspecte numai pentru noi... si el pentru el... fiecare cu secretele sale caci de cele mai multe ori detaliile distrug, sa nu mai vorbim de vorba aia cu greseala recunoscuta e pe jumatate iertata... cam greu la partea asta... poate e mai bine sa faci in asa fel incat cel de langa tine sa nu observe micile diferente de comportament, sa-l faci sa nu banuiasca greseala comisa... asa ca masura de protectie impotiva ulterioarelor indoieli si suspiciuni care te innebunesc si cand nu ai motiv...

Am fost intotdeauna putin exagerata si poate cum un al saptelea simt in astfel de privinte dar... hotul neprins e negustor cinstit asa ca... nu ai dovada... mergi mai departe si iti repeti ca ti s-a parut... mi-am spus si am spus ca prefer sa aflu greselile comise direct de la sursa sau deloc... atunci cand esti pus in fata faptului implinit si afli anumite lucruri de la terte persoane e cam de neiertat caci orgoliul unei femei este intotdeauna atat de mare incat orice ar face el... nu mai e cale de intors...niciodata nu va mai fi la fel....

Ei bine... mi-am dat seama ca ceam mai buna solutie este sa nu afli niciodata si sa fie inteligent... dar atat de inteligent si subtil incat nici macar sa banuiesti ca ceva e in neregula - la capitolul asta le pot oferi datele de contact ale unui personaj specializat in astfel de detalii care imi este bun prieten - de ce? ei bine atunci cand stii ca a gresit, chiar daca nu in adevaratul sens al cuvantului ci doar suoerficial... s-a dus pe apa sambetei increderea ta si odata zdruncinata... nu stiu cat mai esti in stare sa o recapeti... total... niciodata...dar, macar jumatate plus unu si tot ar fi ceva...

Si atunci, nu pot sa nu ma intreb daca are rost alergarea dupa recastigarea credintei in cineva... si nu pot sa nu ma intreb daca la un moment dat va mai fi totul la fel... in momentul de fata nu vad un raspuns concret caci sentimentele contradictorii ma opresc din a gandi rational...

Si pana la urma, istoria confirma ca orice inceput este doar un simplu precedent... de la Adam si Eva, de la mar pana la Rai si Iad, de la primul conflict pana la prima impacare... toate sunt semne ca intotdeauna ceva inceput se poate repeta mai devreme sau mai tarziu... dar pana la urma si astfel de inceputuri fac lucrurile sa nu fie chiar minunate si sa ne determina sa ne indreptam precum caii in aceeasi directie... de dragul jocului sau din dorinta de razbunare, sau din dorinta nebuna de a ne calma orgoliul si a fi noi cele care castigam lupta in final... sau, pur si simplu pentru ca sentimentele sunt atat de puternice incat ne orbesc... oricare ar fi motivul... continuam cu suspiciunile de rigoare si cu lipsa de incredere, continuam sa acceptam ca nimeni nu e perfect si o greseala comisa este pusa in sertarul "a fost" si va ramane acolo - sau va fi scoasa ca arma de fiecare data cand avem ocazia sa facem reprosuri si sa ne scoatem din ecuatie la fiecare neintelegere...

O greseala este pana la urma o greseala... fie ca a fost comisa doar partial fie ca a fost dusa la capat... ideea in sine ne zgaltaie increderea atat de tare incat... oricat ne-am dori ... nimic nu va mai fi la fel... sau cel putin o lunga perioada de timp...

Si inca ceva legat de greseli... intotdeauna m-am intrebat de ce femeile ar trebui sa ierte si sa uite, sa treaca peste orice si sa mearga mai departe ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic iar barbatii nu pot accepta sub nicio forma si sub niciun aspect nici macar o greseala partiala, sa nu mai vorbim de una totala care i-ar infuria peste limita admisa de lege... unde mai e egalitatea intre sexe? Ei nu au voie sa ierte? De ce? Adica... pana la urma o greseala e o greseala si ... noi de ce sa o toleram si ei nu?

Cred ca o fac discutie la urmatorul Cosmo caci indiferent de cine ti-a frant inima si indiferent de ce s-ar intampla pe mai departe, indiferent de nivelul la care se afla orgoliul sau increderea ta... nu poti niciodata sa treci peste obstacolele vietii fara prieteni si daca sunt doar la o aruncatura de bat de tine sau la o distanta lunga... nu conteaza caci este fabulos sa ii stii acolo si sa-i poti suna oricand si sa ii poti scoate la o cafea si in pijamale doar pentru ca ai avut o zi proasta....



Sursa: Alina Maria Barac

Foto: get-back-your-ex-boyfriend.com