Optiuni

Miercuri, 26 Ianuarie 2011 08:44

Se spune ca in viata culegem ce semanam... faci bine si binele se intoarce la tine si invers! Si totusi nu pot sa nu ma gandesc la cei care au avut de suferit si cu toate astea nu si-au pierdut speranta, au fost optimisti in continuare, nu si-au pierdut credinta si nu au gandit rau despre nimeni... aceia cat mai au de tras pana sa li se intoarca binele? Cumva ii privesc si imi incarc bateriile cu bunatatea lor, mi se deschide sufletul cand ii simt aproape de mie si zambesc stiind ca intr-o zi vor fi fericiti!

Acelasi lucru il gandesc si despre mine... ma uit inapoi, numar dezamagirile, lacrimile si esecurile... le vad undeva departe in timp... apoi privesc la prezent si mai departe spre viitor... ma inconjoara o lumina orbitoare si asa stiu ca nimic nu imi va mai sta in cale, ca ceea ce imi doresc este atat de aproape ca ... parca pot sa ating fiecare particica din visul meu...

De ce sunt capabila sa observ astfel de amanunte? Simplu... mai simplu nu se poate... le simt pentru ca le vad prin ochii celor ce cred in mine si in visul meu, prin ochii celor ce imi vorbesc cu sufletul si imi acorda increderea totala... poate mai multa decat am eu uneori... si asta imi umple inima de fericire...nimic nu e mai frumos decat sa stii ca ai langa tine oameni care se bucura de bucuria ta, care isi doresc sa fii fericit si sa te imbratiseze sincer... sunt lucruri marunte pentru unii insa nepretuite pentru cei ce le au!

Privesc prin ceata deasa de la geamul bucatariei si imi trec prin minte un infinit de ganduri... avioanele nu decoleaza pe vremea asta, ochelarii de soare sunt de prisos, ma imbie o muzica atat de linistitoare si visez cu ochii deschisi la ce este, la mister, la cateva replici ce mi-au ramas intiparite in minte in noaptea dintre ani (cat adevar aveau in ele), la oportunitatile pe care le-am ratat din simplul motiv ca nu am fost in stare sa vad padurea de copaci... visez la acel septembrie pe care mi-l doresc mai mult ca oricand... visez si zambesc pentru ca nu stiu cum, intr-un fel sucit... am senzatia ca toate vor fi ale mele... ca voi zbura cu capul in nori imbatata de fericire.

De data asta nu am cum sa ma prabusesc pentru ca voi avea cel mai bun pilot care sa ma ghideze...unul in care imi este absolut imposibil sa nu cred, un pilot ce simte fiecare curent potrivnic si stie cum sa manevreze avionul astfel incat zborul sa fie lin si absolut minunat... este acel pilot pe care fiecare il avem in noi... important este sa stim sa il folosim cand si cum trebuie... se numeste incredere in fortele proprii! Si daca am descoperit-o atunci lumea nu poate fi decat la picioarele noastre...nicaieri altundeva.

In drumul prin viata dam peste o infinitate de genuri de oameni...pe unii ii pastram langa noi pentru ca ne inveselesc atunci cand avem nevoie, pe altii pentru ca ne sunt confortabili... ne facem cunostinte si socializam oriunde... pe unii ii avem aproape inca de mici si ii stim acolo asa cum si ei ne stiu pe noi... ne dau siguranta si ne inspira, ne ajutam reciproc si cu toate ca nu ii vedem pe cat de des ne-am dori ne ajuta numai gandul ca exista, altii raman o vesnicie in viata noastra si ii simtim cumva drept suflete pereche ... de unii ne apropiem fara sa ne dam seama si dintr-o data ne trezim cumva dependenti de discutiile interminabile, de felul lor de a fi, de modul in care reusesc sa ne faca sa zambim oricand desi stim ca nici ei nu sunt pe cat de fericiti ar merita sa fie!

Fiecare dintre ei a descoperit cumva acea incredere de care au nevoie in orice clipa si asta ma face sa ii vad drept niste oameni puternici, oameni care cunosc ce inseamna suferinta insa cumva si-au gasit puterea de a merge mai departe si de zambi...

Intotdeauna mi-a placut sa observ sufletul celor din jurul meu, sa incerc sa descopar acele ascunzisuri ale fiecaruia, sa realizez ce este frumos in cel de langa mine... nu de putine ori am constatat ca unii nu cunosc nimic din ceea ce inseamna interior, ca nu sunt demni de ceea ce este bun si curat ... chiar si asa m-am ambitionat si am incercat sa ii determin sa vada dincolo de barierele realitatii... unii insa au avut capacitatea sa imi demonstreze ca exista multe alte lucruri pe care eu nu le vedeam iar aceia... aceia sunt cei cativa ce nu au cum sa paraseasca vreodata inima mea si cand ma gandesc la ei sunt fericita ca exist!



Sursa: Alina Maria Barac

Foto: adevarul