Recunostinta

Duminică, 29 Mai 2011 13:24

Astazi, la fel ca si ieri, incepusem sa ma gandesc la cate lucruri nu am, la ce imi lipseste, la ce imi doresc si la cate si mai cate. Mi-am dat seama ca ne pierdem in astfel de probleme si ne ambitionam sa vrem mai mult. E normal intr-o oarecare masura insa alergarea asta ne face de cele mai multe ori sa uitam cine suntem cu adevarat. Toti avem nevoie de material, toti avem nevoie de anumite lucruri, toti ne dorim sa fim iubiti si sa iubim...toti avem dreptul sa fim liberi sa ne dorim absolut orice, chiar si luna de pe cer!

Recunostinta Ideea in sine este sa nu uitam totusi de unde am plecat, cine suntem si cum suntem in realitate, departe de dorintele nebune ce ne inconjoara in fiecare zi! Asa ca m-am decis: azi imi iau liber de la tot! Refuz sa imi umplu creierul si sufletul cu negatii, cu ce n-am, cu ce nu merge cu ce nu se misca!

Inlaturati tot ceea ce nu aveti, eliminati aceste idei din mintea voastra macar pentru cateva ori si fiti recunoscatori pentru ceea ce sunteti, pentru ceea ce aveti. Stau si ma gandesc la ceea ce odata, candva era la stadiul de vis iar acum ... am acest vis. Asa ca... de ce sa imi bat capul in fiecare zi cu ce imi doresc cand stiu sigur ca intr-o zi ma voi trezi si voi avea ceea ce acum doar imi doresc?
M-am decis sa profit de absolut tot ceea ce ma inconjoara, sa profit de visele ce au devenit realitate si sa las sperantele pe maine!
Azi ma gandesc la prezent; visele le las pe maine... dar, daca stau bine si ma gandesc in fiecare zi este azi!

De ce sa ne irosim viata macinandu-ne sufletul cu tot felul de neajunsuri cand putem pur si simplu sa zambim si sa multumim pentru ceea ce este palpabil, real!

Nu stii niciodata ce iti rezerva viitorul! Toate se intampla la vremea lor. Oricat ne-am chinui sa obtinem ceva, oricate eforturi am face pentru ceva anume... daca nu este vremea pentru asa ceva... nu se intampla!

Libertatea mintii este atat de pretioasa, ziua de azi este atat de minunata... de ce sa irosim totul?

Nu pot sa nu ma intreb de ce, uneori ne adancim din ce in ce mai mult in cotidian, ne ambitionam sa intreprindem tot felul de actiuni nebunesti care nu ne duc nicaieri... nu pot sa nu ma intreb de ce uitam sa traim cu adevarat? Suntem prea obositi sa apreciem ceea ce avem, prea obositi sa zambim si sa ne alocam macar cateva ore pe saptamana pentru a fi noi insine! Nu suntem in stare sa uitam de negatii, sa uitam de am nevoie, vreau, mi-as dori... si sa ne concentram pe AM!

Rutina omoara incetul cu incetul tot ceea ce este mai frumos si mai de pret in noi! Uitam sa apreciem ceea ce avem iar cand acel ceva dispare realizam cat de prostuti am fost, realizam ca nu am stiut sa apreciem la timp ceea ce trebuia!

Poate suna putin idealist asa cum suna si ideea mea de iubire insa cu toate astea stiu ca voi avea totul intr-o zi! Rabdarea este singurul lucru ce lipseste in viata tuturor! Lucrurile bune li se intampla intotdeauna celor ce cred in ele si le asteapta! Toate apar la timpul lor!
Cum ar fi ca peste noapte, tot ceea ce ai nevoie, tot ceea ce iti doresti sa ai pur si simplu? Ai mai fi in stare sa apreciezi totul? Ai mai fi in stare sa te bucuri pentru fiecare lucru in parte? NU

Idealul poate ca nu poate fi atins vreodata insa merita fiecare clipa sa te apropii de el! Iubirea ca in filme nu exista in viata reala insa merita absolut orice sa ajungi macar la jumatatea drumului!

Fiecare are dreptul sa isi doreasca mai mult insa ceea ce este mai important este sa nu uite sa aprecieze ceea ce deja are; sa isi aduca aminte ca ceea ce acum este normal, la un moment dat in viata a fost doar ceva la care doar visa! Astfel ca ... daca stam bine si ne gandim: Visele pot deveni realitate! Important este sa credem in ele si sa nu ne cramponam in detalii si sa nu ne adancim in lupta nebuna de a le implini fara sa vedem intreg peisajul ce ne inconjoara!