Simti ca...nu mai simti...

Marţi, 21 Septembrie 2010 14:45

Cred era cazul sa se intample si neprevazutul...am spus de multe ori ca lumea e mica si niciodata nu stii peste cine dai in oricare colt de strada, in oricare bar, club sau magazin... chiar si unul alimentar... probabil ca am spus-o insa nu ma gandeam ca mie mi se va intampla vreodata... sau cel putin speram sa nu se intample...

Ei bine... s-a intamplat si nu am avut cum sa impiedic asta oricat as fi vrut... destinul e destin si nu ai cum sa-l schimbi... oricat au incercat unii sa previna intalnirea de seara trecuta ... a fost imposibil... era menit sa se intample si aia a fost... s-a intamplat...

Intr-o mare de oameni, de la o distanta considerabila si intr-un vacarm total i-am simtit prezenta... desi se afla la 30 de metri in fata mea ii simteam respiratia in ceafa... am inghetat instant... mainile si picioarele imi tremurau, stomacul mi-a fost umplut imediat de o furie nebuna... aproape ca simteam gustul amar am tensiunii ce imi bubuia in creier... desi nu imi trecea nimic prin minte... chiar daca de multe ori visam cum sa il ucid cu sange rece si ma infruptam din dulcele sentiment al razbunarii... DA... am visat cum sa ucid un om... si am visat-o in atatea si atatea moduri incat incepusem sa cred ca intr-o viata anterioara am fost un asasin platit ce ia vietile cu sange rece, isi priveste prada... ii simte ultima suflare ca mai apoi sa savureze o tigara linistit... sa traga din ea cu o pofta nebuna....sa fie fericit ca si-a dus misiunea la bun sfarsit...

M-am inselat ... cand l-am vazut... nu a mai fost asa... am simtit ca nu mai simt... si asta e bine insa... din pacate.. a readus in mintea mea amintiri ce le incuiasem atat de bine undeva in adancuri si speram sa nu le mai retraiesc vreodata... mi-a readus teama, mi-a adus aminte de iubirea lui amestecata cu o posesivitate bolnavicioasa... atat de mult le-am urat si atat de mult m-au dominat incat am refuzat total sa le analizez, am refuzat sa le las sa imi amestece mintea si sufletul...

Am inghetat si totusi...seara trecuta am simtit ca traiesc, am simtit ca sunt in sfarsit libera....

Probabil ca era timpul sa observ propria-mi reactie la vederea lui, probabil ca era timpul sa realizez ca pana la urma... desi am pierdut atunci... in final... eu am fost cea care a castigat, EU am fost cea care poate merge linistita in lume, cu fruntea sus fara ca nimeni din jurul meu sa imi spuna ca am gresit si fara ca nimeni sa nu poata ridica nici macar un sfert de deget impotriva mea...pe cand el... cel care a crezut intotdeauna ca nu are cum sa piarda...a fost nevoie sa isi plece capul in fata tuturor... poate ca nu e bine sa simt gustul victoriei si al razbunarii, poate ca nu e bine ca m-am simtit in sfarsit libera de orice frustrare... insa, chiar de ar fi cel mai gresit lucru de pe fata pamantului... mi-l asum... si spun in continuare ca a fost atat de bine....

Dupa lupte seculare care au durat aproape 3 ani in cazul de fata... ei bine... simt ca nu mai simt nimic, simt ca in locul acela in care au fost stranse atatea si atatea frustrari, temeri si resentimente... acum... nu mai exista decat o priveliste minunata, ca o gradina plina de flori in luna mai, o gradina parfumata, luminata de soarele primaverii... nu am crezut ca acele 30 de secunde in care intreg trupul mi-a inghetat si mintea mi-a fost goala...ma vor face sa realizez in sfarsit faptul ca atunci cand am pierdut ceva ce mi-am dorit (si nu pe el)... de fapt, mi-am recastigat viata, dreptul de a avea libertate, dreptul de a fi fericita si de gandi prin prisma propriei mele minti... am castigat dreptul absolut de a nu-mi fi teama de propria-mi umbra si de a merge intotdeauna cu un pas inaintea tuturor... de a avea ceea ce vreau, de a-mi indeplini fiecare vis in parte...

Am trait atatia ani cu gandul ca nu sunt in stare sa realizez ceva concret, ca niciodata nu voi putea visa la ceea ce visam inainte...si nu puteam sa ma desprind de aceste sentimente...

Acum... visele mele incep sa prinda contur, EU sunt EU asa cum mi-am dorit si nimeni si nimic nu imi mai poate lua toate acestea... in sfarsit am realizat ca sunt un om fericit chiar daca nu le am pe toate... in sfarsit am realizat ca am o singura viata si aceea vreau sa o traiesc dupa propriile-mi reguli si idei...

Mi-a trebuit atata timp sa imi dau seama ca intradevar am castigat si totul in jurul meu incepe sa fie frumos, sa fie bun, cald si minunat... razele soarelui au inceput sa se intrevada pe strada mea din ce in ce mai puternic... au inceput sa capete contur nu ma mai orbesc... ma pot uita la soare fara ochelari si pot zambi din suflet ca cei pe care ii am in jurul meu acum merita intreaga mea afectiune...sunt cei pe care ii pot numi cu adevarat OAMENI... si pentru care chiar merita sa merg mai departe...



Sursa: Alina Maria Barac

Foto: couturemillenary