Un tren ... al vietii

Joi, 24 Martie 2011 08:23

Am deschis o pagina noua de mai bine de jumatate de ora... mi-am tot facut de lucru in jurul laptop-ului, poate poate imi pun ordine in ganduri si din infinitatea de amestecuri din creierul meu, o idee o sa rasara deasupra tuturor...vad ca n-am nicio sansa... totul este un melanj de absolut orice si nimic nu este mai presus...

Am in fata melodii, filme, proiecte, ore insirate de munca, nedreptati, orgolii, sentimente - unele mai puternice decat altele - relatii esuate din varii motive, calcule care dau cu virgula, oameni care intra si ies din viata mea, oameni care apar in momente cheie ale existentei mele... ei bine, acestia din urma sunt cei care, cumva, imi aduc aminte intotdeauna ca sufletul nu uita niciodata ceea ce este important si real, cei care ma fac sa realizez cat de reale sunt anumite trairi, care si peste o suta de ani mi-ar aduce un zambet pe buze si mi-ar rascoli cele mai minunate amintiri...

Ce ciudat mecanism sufletul nostru... isi face selectia in timp... parca are un mic calculator in interior, un sistem propriu care actioneaza cu atata precizie... cand stai si te gandesti la clipe traite, la iubiri pe care le credeai mai presus de orice, il intrebi fara cuvinte... sufletul iti raspunde automat: te face sa zambesti sa iti spui cat de prostuta erai sau cum credeai ca un om este centrul universului si de fapt nu a fost decat o simpla amintire in buzunarul de la blugi... alteori iti deruleaza imagini la nesfarsit si abia atunci realizezi cat de real a fost ceva anume, cat de puternice sunt anumite sentimente pe care le credeai uitate... cele pe care le-ai considerat o joaca de copil insa iti sunt tatuate pe vecie si orice ai face ele nu se sterg... apar si dispar in functie de ceea ce traiesti zi de zi... uneori nici nu stii ca sunt acolo iar alteori te obsedeaza cumva, iti apar in vis si deschizi ochii, incerci sa te concentrezi pe ceea ce ai de facut insa totul iti aduce aminte de tatuajul ala de care nu scapi....

Ei sunt cei care intotdeauna au crezut in ceea ce ai fost, in ceea ce esti si mai ales in ceea ce vei fi...parca o forta supranaturala simte cand esti la pamant, simte cand increderea iti este zdruncinata... si ti-i trimit in drumul vietii exact atunci, exact in momentul in care incepeai sa crezi ca nimic nu iti iese, ca toate se intampla pe dos... ca nici macar primavara nu isi face simtita prezenta...

Mai sunt si astfel de momente cand anumite decizii se afla intr-o mica balanta... si nu stii ce sa faci... te afli la o intersectie de drumuri si stii ca in stanga sau dreapta se afla intregul tau viitor, ca strada pe care o vei lua iti va schimba viata complet... si stai in mijloc si te tot gandesti care este directia corecta... te intrebi, cantaresti fiecare optiune in parte, fiecare amanunt cat de mic ce a constituit prezentul si trecutul tau... petreci zile si nopti luand hotarari peste hotarari... te gandesti la ce renunti, ce poti avea, ce ai si ce a fost... ce este acum, palpabil, real ... apoi privesti spre ceata din stanga si cea din dreapta...acolo este ceea ce va fi... tu trebuie sa stii daca stanga este bine sau rau, daca dreapta este bine sau rau....

In fata unor astfel de momente parca si cel mai insignifiant lucru capata o insemnatate majora... nu stii incotro sa o iei ... greu este ca timpul trece atat de repede si clipa aceea cand o sa trebuiasca sa stii cu siguranta ce anume trebuie sa faci parca va atarna atat de greu... si oricat ai incerca sa te gandesti si sa te razgandesti... totul va fi in functie de moment caci exista posibilitatea sa fii sigur ca o iei in stanga si in ultima fractiune de secunda sa cotesti la dreapta fara sa stii de ce...

Cu toate astea... ne traim viata ca si cum nu s-ar intampla nimic... chiar daca mintea ne este atat de aglomerata de ce este si ce va fi dar si de ce a fost...

Te simti pierdut sau nu, simti ca ratacesti ca o umbra prin viata sau nu... totul de pinde de clipa in care ai luat acea decizie majora... depinde de trenul pe care alegi sa il iei... cred ca nu exista doar unul insa ... daca l-ai pierdut pe primul... niciodata nu mai sta pe ganduri cand vine vorba de al doilea caci norocul nimanui nu dureaza o vesnicie...

Cu totii ne aflam pe un peron, intr-o gara... unii au curaj si se urma in primul tren sosit...altii decid sa mai astepte... directia nu este niciodata aceeasi insa ne influenteaza existenta major... totul de pinde de fiecare dintre noi...



Sursa: Alina Maria Barac

foto: flickr