Viata compartimentata

Luni, 29 Martie 2010 18:29

Tocmai ce am aflat ca un bun amic este singur din nou ... nu vorbim extrem de des insa de data asta parca ceva il determinase sa discute deschis cu mine, ca niciodata ... are o slujba ce il indeamna sa calatoreasca destul de mult astfel ca toata viata lui este impachetata in cutii - nu cutii cu motive sau cine stie ce fel de cutii chic - pur si simplu cutii albe simple care te intampina in toata casa aducand parca o nota depresiva locuintei.

Practic nu m-a surprins atat de tare vestea cu toate ca intotdeauna s-a laudat cu iubita lui care este atat de intelegatoare in privinta nenumaratelor deplasari si a faptului ca si atunci cand este acasa, nu se poate discuta cu el decat la vreo ora dupa ce s-a trezit... fata era mai mult un musafir in viata lui... micul dejun intotdeauna separat, noptile mai mult in deplasare sau cu baietii la vreun meci.... m-am gandit totusi ca se iubesc asa mult incat nu pot trai unul fara celalalt .... dar, cat poti trai totusi impreuna si atat de separat in acelasi apartament cu doua camere care imi parea mereu atat de mic si lipsit de intimitate?

Conform unor mari specialisti, iubirea dureaza doi ani... ce ne facem dupa perioada asta? Cautam alta iubire si ne schimbam partenerii din doi in doi ani? Dupa perioada asta oare nu mai intervine decat coabitarea simpla? Ne gandim cum sa renuntam la cel de langa noi? Incepem sa ne racim unul de celalalt si ne gandim ca nu mai avem acelasi scop in viata?

Mai am o prietena care este atat de ocupata cu munca incat nici sa se imbonlaveasca nu are timp... de fiecare data cand ii propun o cafea sau o iesire la vanatoare de pantofi este fie la birou, fie undeva in goana dupa ceva de achizitionat sau rezolvat pentru munca... Este singura evident caci nu isi permite sa aiba un iubit... ba chiar de multe ori se gandea ca nu mai poate exista cineva care sa ii suporte progamul incarcat pe care il are ... daca nu este la seriviciu, nicio problema, este la cursuri de dans, la sala, la cine stie ce premiera de film... practic este un musafir al propriului apartament... Viata ei este o insiruire inutila de activitati care mai de care mai solicitante... trairile ei sunt de fapt o fuga continua de singuratate ... viata ei este atat de bine compartimentata incat nu exista loc pentru inca o cutie in plus.... aceea de care are cea mai mare nevoie si dupa care suspina vesnic .... cutia aceea mare in care incap toate celelalte si ar face putin loc in sufletul ei ratacit...
Ne impartim viata ... ne lasam purtati de cotidian, de munca, de activitati care nu ne folosesc la nimic si lasam deoparte cautarea jumatatii .... ne spunem intotdeauna ca mai avem timp  si ne trezim straini in propria existenta ....
Am avut tentinda sa judec oameni de genul, vazandu-i ca pe niste pierzatori ai societatii... si asta pana cand am realizat ca fara sa vreau m-am transformat intr-o astfel de persoana.... timpul a trecut pe langa mine si am fugit de fericire pentru ca eram prea ocupata sa-mi aranjez celelalte cutii....

Sursa: Alina Maria Barac

Foto: libstore